Conjugaison:italien/abbriccare
abbriccare, verbe irrégulier du premier groupe, conjugué avec l’auxiliaire avere .
Modes impersonnels
| Mode | Présent | Passé | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Infinitif | abbriccare | \ab.brik.ˈka.re\ | avere | abbriccato | \a.ˈve.re ab.brik.ˈka.to\ |
| Gérondif | abbriccando | \ab.brik.ˈkan.do\ | avendo | abbriccato | \a.ˈven.do ab.brik.ˈka.to\ |
| Participe | abbriccante | \ab.brik.ˈkan.te\ | abbriccato | \ab.brik.ˈka.to\ | |
Indicatif
Conditionnel
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Subjonctif
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Impératif
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||