Conjugaison:italien/acculattare
acculattare, verbe régulier du premier groupe, conjugué avec l’auxiliaire avere.
Modes impersonnels
| Mode | Présent | Passé | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Infinitif | acculattare | \ak.ku.lat.ˈta.re\ | avere | acculattato | \a.ˈve.re ak.ku.lat.ˈta.to\ |
| Gérondif | acculattando | \ak.ku.lat.ˈtan.do\ | avendo | acculattato | \a.ˈven.do ak.ku.lat.ˈta.to\ |
| Participe | acculattante | \ak.ku.lat.ˈtan.te\ | acculattato | \ak.ku.lat.ˈta.to\ | |
Indicatif
Conditionnel
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Subjonctif
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Impératif
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||