Conjugaison:italien/assecurare
assecurare, verbe régulier du premier groupe, conjugué avec l’auxiliaire avere.
Modes impersonnels
| Mode | Présent | Passé | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Infinitif | assecurare | \as.se.ku.ˈra.re\ | avere | assecurato | \a.ˈve.re as.se.ku.ˈra.to\ |
| Gérondif | assecurando | \as.se.ku.ˈran.do\ | avendo | assecurato | \a.ˈven.do as.se.ku.ˈra.to\ |
| Participe | assecurante | \as.se.ku.ˈran.te\ | assecurato | \as.se.ku.ˈra.to\ | |
Indicatif
Conditionnel
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Subjonctif
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Impératif
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||