Conjugaison:italien/curvare
curvare, verbe régulier du premier groupe, conjugué avec l’auxiliaire avere.
Modes impersonnels
| Mode | Présent | Passé | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Infinitif | curvare | \kur.ˈva.re\ | avere | curvato | \a.ˈve.re kur.ˈva.to\ |
| Gérondif | curvando | \kur.ˈvan.do\ | avendo | curvato | \a.ˈven.do kur.ˈva.to\ |
| Participe | curvante | \kur.ˈvan.te\ | curvato | \kur.ˈva.to\ | |
Indicatif
Conditionnel
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Subjonctif
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Impératif
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||