Conjugaison:italien/rinunciare
rinunciare, verbe irrégulier du premier groupe, conjugué avec l’auxiliaire avere.
Modes impersonnels
| Mode | Présent | Passé | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Infinitif | rinunciare | \ri.nun.ˈt͡ʃa.re\ | avere | rinunciato | \a.ˈve.re ri.nun.ˈt͡ʃa.to\ |
| Gérondif | rinunciando | \ri.nun.ˈt͡ʃan.do\ | avendo | rinunciato | \a.ˈven.do ri.nun.ˈt͡ʃa.to\ |
| Participe | rinunciante | \ri.nun.ˈt͡ʃan.te\ | rinunciato | \ri.nun.ˈt͡ʃa.to\ | |
Indicatif
Conditionnel
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Subjonctif
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Impératif
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||