carnulentus
Latin
Étymologie
Adjectif
| Cas | Singulier | Pluriel | ||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| Masculin | Féminin | Neutre | Masculin | Féminin | Neutre | |
| Nominatif | carnulentus | carnulentă | carnulentum | carnulentī | carnulentae | carnulentă |
| Vocatif | carnulente | carnulentă | carnulentum | carnulentī | carnulentae | carnulentă |
| Accusatif | carnulentum | carnulentăm | carnulentum | carnulentōs | carnulentās | carnulentă |
| Génitif | carnulentī | carnulentae | carnulentī | carnulentōrŭm | carnulentārŭm | carnulentōrŭm |
| Datif | carnulentō | carnulentae | carnulentō | carnulentīs | carnulentīs | carnulentīs |
| Ablatif | carnulentō | carnulentā | carnulentō | carnulentīs | carnulentīs | carnulentīs |
carnulentus \Prononciation ?\
Références
- « carnulentus », dans Félix Gaffiot, Dictionnaire latin français, Hachette, 1934 → consulter cet ouvrage