copulativus
Latin
Étymologie
Adjectif
| Cas | Singulier | Pluriel | ||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| Masculin | Féminin | Neutre | Masculin | Féminin | Neutre | |
| Nominatif | copulativus | copulativă | copulativum | copulativī | copulativae | copulativă |
| Vocatif | copulative | copulativă | copulativum | copulativī | copulativae | copulativă |
| Accusatif | copulativum | copulativăm | copulativum | copulativōs | copulativās | copulativă |
| Génitif | copulativī | copulativae | copulativī | copulativōrŭm | copulativārŭm | copulativōrŭm |
| Datif | copulativō | copulativae | copulativō | copulativīs | copulativīs | copulativīs |
| Ablatif | copulativō | copulativā | copulativō | copulativīs | copulativīs | copulativīs |
copulativus \Prononciation ?\
Références
- « copulativus », dans Félix Gaffiot, Dictionnaire latin français, Hachette, 1934 → consulter cet ouvrage