judicativus
Latin
Étymologie
Adjectif
| Cas | Singulier | Pluriel | ||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| Masculin | Féminin | Neutre | Masculin | Féminin | Neutre | |
| Nominatif | judicativus | judicativă | judicativum | judicativī | judicativae | judicativă |
| Vocatif | judicative | judicativă | judicativum | judicativī | judicativae | judicativă |
| Accusatif | judicativum | judicativăm | judicativum | judicativōs | judicativās | judicativă |
| Génitif | judicativī | judicativae | judicativī | judicativōrŭm | judicativārŭm | judicativōrŭm |
| Datif | judicativō | judicativae | judicativō | judicativīs | judicativīs | judicativīs |
| Ablatif | judicativō | judicativā | judicativō | judicativīs | judicativīs | judicativīs |
judicativus \Prononciation ?\
Références
- « judicativus », dans Félix Gaffiot, Dictionnaire latin français, Hachette, 1934 → consulter cet ouvrage