locotenent
Étymologie
- De l’italien locotenente.
Nom commun
| masculin | Singulier | Pluriel | ||
|---|---|---|---|---|
| cas | non articulé | articulé | non articulé | articulé |
| Nominatif Accusatif |
locotenent | locotenentul | locotenenți | locotenenții |
| Datif Génitif |
locotenent | locotenentului | locotenenți | locotenenților |
| Vocatif | locotenentule | locotenenților | ||
locotenent \Prononciation ?\ nominatif accusatif masculin singulier
- (Militaire) Grade militaire d’officier subalterne intermédiaire entre sous-lieutenant et capitaine, lieutenant.
- Personne agissant à la place d’un dignitaire, auxiliaire, lieutenant.
Synonymes
- porucic
- porușnic
Dérivés
- căpitan-locotenent
- general-locotenent
- locotenent-colonel
- locotenent-comandor
- locotenent domnesc
- locotenent-major
Hyperonymes
- ofițer
- ofițer superior