prietenă

Voir aussi : prietena

Étymologie

Féminisation de prieten.

Nom commun

féminin Singulier Pluriel
casnon articuléarticulénon articuléarticulé
Nominatif
Accusatif
prietenă prietena prietene prietenele
Datif
Génitif
prietene prietenei prietene prietenelor
Vocatif prieteno prietenelor

prietenă \pɾje.ˈte.nə\ féminin (pour un homme, on dit : prieten)

  1. Amie.
  2. Amante, maîtresse.

Prononciation