purtător
Étymologie
- Dérivé de purta (« porter »), avec le suffixe -ător.
Nom commun
| masculin | Singulier | Pluriel | ||
|---|---|---|---|---|
| cas | non articulé | articulé | non articulé | articulé |
| Nominatif Accusatif |
purtător | purtătorul | purtători | purtătorii |
| Datif Génitif |
purtător | purtătorului | purtători | purtătorilor |
| Vocatif | ||||
purtător \Prononciation ?\ masculin (pour une femme, on dit : purtătoare)
- Personne qui porte, porteur.
- Personne qui dispose, porteur.
Purtătorii Inelelor Puterii.
- Les porteurs des anneaux de pouvoir.
Dérivés
- obligație la purtător, « obligation au porteur »
- purtător de cuvânt, « porte-parole »
Synonymes
qui porte
qui dispose
- deținător
- posesor
Références
- DEX online – Dicționare ale limbii române, 2004–2025 → consulter cet ouvrage