sfânt
: sfanț, șfanț
Étymologie
- Du vieux slave свѩтъ, svętъ.
Adjectif
| Genre | Singulier | Pluriel |
|---|---|---|
| Masculin | sfânt | sfinți |
| Féminin | sfântă | sfinte |
| Neutre | sfânt | sfinte |
sfânt \sfɨnt\
- (Religion) Saint.
Duhul Sfânt.
- Saint Esprit.
Nom commun
| … | Singulier | Pluriel | ||
|---|---|---|---|---|
| cas | non articulé | articulé | non articulé | articulé |
| Nominatif Accusatif |
sfânt | sfântul | sfinți | sfinții |
| Datif Génitif |
sfânt | sfântului | sfinți | sfinți |
| Vocatif | sfântule | sfinților | ||
sfânt \sfɨnt\
- (Religion) Saint.
Sfântul Gheorghe.
- Saint Georges.
Sfânta Sfintelor.
- le Saint des Saints.
Voir aussi
- sfânt sur l’encyclopédie Wikipédia (en roumain)