ungezähntem

Allemand

Forme d’adjectif

ungezähntem \ˈʊnɡəˌt͡sɛːntəm\

  1. Datif masculin singulier de la déclinaison forte de ungezähnt.
  2. Datif neutre singulier de la déclinaison forte de ungezähnt.

Prononciation